Vacanță iarnă 2015

Eeeh, a venit și vacanța de iarnă, Crăciunul deja a trecut și peste câteva zile vine Revelionul. Ne luăm adio de la 2015, care se poate odihni liniștit acum în amintirile noastre. Lăsăm așteptările să-l împovăreze pe 2016 care va începe în curând, cu forțe proaspete.

Deși n-am avut zăpadă nici un pic, Crăciunul a fost foarte frumos în familie. Au venit la noi Maia, Buni, Bunicul și Cristinica și am petrecut două zile minunate cu colinde și mâncare buuuună. Încă o mai simt peste coaste, am mai pus un kilogram, sau două. Ne-au vizitat și nașii și ne-am mai adus aminte de plăcerea cântatului la chitară, care în facultate era un mod de viață extraordinar de frumos.

După cum arată și pozele, am mai făcut o grămadă care cere vârf, i-am primit pe reni și Moș Crăciunel, iar Mami ne-a pregătit cozonaci cum numai ea știe să facă: drăgăstoși 🙂 Anul ăsta ne-a făcut o surpriză și a folosit ceva de anul trecut din Spania, iar cozonacii au ieșit extra-galben-colorați, icterici-drăgălași. Oricum, gustoși nevoie mare.

Cum este sezonul potrivit, am făcut și noi cârnați, mai precis Mami a pregătit toate ingredientele, copiii le-au amestecat și eu am umplut mațele. Spre norocul meu, Buni ne-a luat mațe de porc și a mers repede treaba. Super-gustoși. Dacă am zis de cozonaci să cunt drăgăstoși, cârnații sunt dră-grași-toți. De fapt nu prea mai sunt, că au trecut două grătare prin ei zilele astea.

Este și primul an al lui bebe, deci urmând tradiția, el a pus vârful la brad, cel puțin așa, simbolic.

Este cam cald și chiar dacă nu avem zăpadă, totuși pare ciudată vremea pentru perioada asta. Copiii s-au bucurat că au putut ieși afară să se joace și să se plimbe cu bicicletele, dar natura pare să ceară totuși un ger-două, că deja am văzut muște pe-afară. Din nou, noroc cu colindele, altfel ziceai că ne pregătim de Paște.

Bineînțeles că a venit și Moșul, cu multe jucării și bucurii.

Văd că nu pot încărca filmulețul cu copiii din dimineața zilei de Crăciun când au găsit cadourile sub brad, dar reușesc eu zilele următoare. Gataaa, a mers:
 

Serbare Feli

Unul dintre avantajele majore ale faptului că suntem cu toții împreună în Pitești, este faptul că pot și eu să merg la serbările copiilor. Poate că nu pare cine știe ce, dar în ultimii ani, când n-am avut șansa asta de fiecare dată, am trăit niște chestii destul de supărătoare, dar așa este viața. Scria undeva că sacrificiu înseamnă să renunți la ceva bun pentru ceva și mai bun, însă în situațiile acelea, mi-a fost destul de greu să mai văd partea cu ceva și mai bun. Oricum, a trecut și acum ne bucurăm de timpul petrecut împreună.

Grădinița este foarte bine organizată, are o sală special amenajată pentru evenimente (sală de festivități) și a fost decorată de curând, bineînțeles cu un desen reprezentând o scenă din poveste. Ca să mă dau și eu puțin mare, site-ul l-am făcut eu. La începutul anului urmau să participe la un audit și nu aveau site, așadar taaa-daaaam. A mers puțin mai greu că am cam uitat multe din chestiile pe care le făceam înainte, când terminam un proiect ca acesta în două zile.

În afara plăcerii de a fi prezent la așa ceva, am fost surprins, iar apoi profund impresionat de un lucru care poate părea ciudat: majoritatea versurilor învățate de copii au fost despre muncă și hărnicie. Se poate să fiu influențat de negocierile sindicale la care particip în perioada asta, însă cred că nu este doar asta. Zona Piteștiului este fundamental industrială, treabă pe care am observat-o în multe direcții, există încă o cultură industrială aș spune chiar de invidiat.

Ne-au cântat Noi suntem români piticii noștri, au dansat pe muzică populară, fiind îmbrăcați în costume populare, au cântat și în engleză, a fost foarte frumos. Ca să nu mai zic că au avut costumele populare asigurate de grădiniță.

Pentru că sunt colege, Feli a invitat-o și pe Ilincuța, care s-a trezit puțin mai devreme ca să participe și ea la serbare. Acolo a întâlnit un coleg de grupă și n-a pierdut nici ea ocazia unei poze de mini-cuplu 🙂

La final a venit și Moșul, le-a dat dulciuri și fructe din partea grădiniței și totul s-a încheiat cu bine. Urmează serbarea de la Ili, iar înregistrarea video o voi posta când o primim.

Râul, rățușca, rămurica și Felicia

Scriam la sfârșitul lui 2012 despre bucuria părintească de a-ți auzi copilul vorbind mai corect. Asta era la primul copil, Drăgoșel. Acum avem patru și vreau să-ți zic că nici nu mai înțeleg de ce eram așa stresați că nu vorbea copilul corect. Scriam atunci articolul T de la Tostin, pentru că Drăgoșel nu-l pronunța pe ”C”, de fapt îl înlocuia cu ”T”.

Am găsit și articolul în care am prins ”R”ul lui Drăgoșel, mamă ce mai efort era pe-atunci.

A venit acum rrrrrrândul Feliciei să înceapă să pronunțe mai corect, incluzându-l pe ”R”, însă mai avem o grămdată până la dicția corectă; câteodată când vorbește repede este chiar complicat să o înțelegem. Eeeeee, aici intervine frumusețea de a fi părinte a doua și a treia și a patra oară, pentru că astfel de lucruri nu mai reprezintă un motiv maxim de stres, ci mai degrabă oferă culoarea deosebită a vieții, bucuria pestriță de a fi părinte și de a fi încântat de minunile minunilor noastre.

Așadarrr, un început de RRRR, Feliciiaaaa:

Ziua națională a României 2015

Avem trinterviu cu tricolor că e prilej de sărbătoare, astăzi 1 Decembrie 2015, după o zi frumoasă, în care am avut parte de soare.  Am convins-o pe Mami că fără un grătar nu se poate, asta pentru că n-am apucat să facem fasolea tradițională cu ciolan afumat, dar avem totul pregătit și în zilele următoare sigur o rezolvăm. Mici, frigărui și pastramă de oaie, asta cam sumbru acum că mă gândesc, că am băut o Mioriță care mi-a ținut de cald 🙂

Copiii s-au jucat prin curte, atracția fiind stegulețele pe care le-am luat zilele trecute din centru, ocazie cu care m-am gândit că tare-ar fi frumos să nu fie făcute în China…

Am găsit în articolele mai vechi ce-am scris în 2012, tot de Ziua României, iar încheierea de atunci, adică:

Până una alta, La mulți ani România! chiar dacă vrem să ne fie dor de tine câteodată.

parcă nu mai este chiar de actualitate, adică de plecat din țară nu prea am mai discutat în ultimii doi ani.

Revenind la interviurile cu pitici, motooor:

La mulți ani România!

Azi este ziua noastră națională și cred că reprezintă un motiv demn de sărbătoare pentru orice român, din România, sau pe oriunde-o fi. Cu patru copilași, avem suficiente motive de sărbătoare în timpul anului, ca să nu mai zic că am ales numele de sfinți astfel încât pe tot parcursul anului să avem ocazii de petreceri constante, că așa-i stă bine românului 🙂

Părerea mea este că trebuie să ne învățăm de mici copiii să înțeleagă apartenența la un neam, bineînțeles cu conștiința împăcată, fără greșeala de a duce lucrurile spre un extremism nociv. Din păcate, extremismul s-a dezvoltat din ce în ce mai tare în ultima perioadă, iar ca părinte, nici nu vreau să mă gândesc cum ar putea arăta lumea extremiștilor, în care aș fi forțat să-mi las copiii să crească.

Deci un La mulți ani România, curat și sănătos! 🙂

ZiuaRomaniei2016