Hai că trece luna și n-apuc să scriu de serbarea de 8 Martie (2012) de la grădi. Dragoș a fost prezentator, mai precis a spus câteva versuri în deschidere. Mami a înregistrat cu aparatul foto evenimentul, doar că nu se aude aproape deloc, Drăgoșel fiind foarte delicat când vine vorba de versuri în public. Ar mai fi și o problemă de orientare, că filmarea este făcută într-un mod mai deosebit, deh, mami e artistă.

Cam așa era treaba la repetiții: Serbare 8 Martie 2012

Și cam așa este varianta video-mami: Serbare 8 Martie 2012 – video (trebuie să ai muultă răbdare că are vreo 30Mb…)

Normal că trebuie să separăm puțin lucrurile, adică face băiatul patru ani, trebuie să organizăm o petrecere pentru babalâci (adică noi) și una pentru piticanii, prima acasă, a doua într-un loc mai propice, cum ar fi locul de joacă de la Real, cum îi zicem noi, la biluțe. Ambele evenimente reprezintă ocazii deosebit de frumoase pentru a reîntregi familia și ai vedea pe micuți fericiți jucându-se. Așadar, merge banda.

Uite cum trece timpul şi deja are piticul nostru mare 🙂 patru anişori! Am petrecut ieri cu familia, astăzi urmează să petreacă şi piticii între ei, deci revenim cu poze.

La mulţi ani Drăgoşel!

A intrat în familia noastră în decembrie 2007, chiar înainte de Crăciun, trăiască multinaționalele. Am fost împreună în multe locuri, la unele controale medicale la Sanador, mai important, la nașterea lui Drăgoșel, chiar a fost și cazarea mea din prima noapte, că am ajuns târziu, pe la două dimineața iar mami l-a născut pe Dragoș la 11.25 dimineața (12.03.2008). Am fost cu ea în concedii, la mare la Bulgari, de două ori la Albena și o dată la Riviera, lângă Nisipurile de aur și singura mașină cu o povestire din viitor.

Au fost patru ani frumoși și te vom ține minte totdeauna Focuța 🙂

Vorbim despre asta:

Și ce vezi tu este o simplă oală, sau cratiță, sau cum vrei tu să-i zici, chiar urâțică am putea spune. Ce văd eu este o amintire deosebită.

2008, martie, 13, Maternitate Polizu, București, unde s-a născut Drăgoșel. Tati a stat cu mami într-o rezervă ca să ne bucurăm împreună de primele zile ale primului nostru copilaș, atât de mult dorit și așteptat. Mami trebuia să concureze cu Fulga la producția de lapte pentru bebe, așa că bea ceai, combinația clasică (fenicul, anason și chimen). Aveam la noi un termoplonjon, că pe vremea aia nu era cu tehnologie d-asta avansată, sau condiții ca la următoarele nașteri în maternități particulare.

Am plecat pe Buzești să caut o oală. N-a fost neapărat dragoste la prima vedere, dar ne-am unit imediat destinele și ea a devenit cea mai oală cratiță care va exista vreo dată.