Orice imagine ai avea acum in fata ochilor, imagineaza-ti ca este o coala pe o mare planseta de desen. Cand reușești să vezi asta cu ochii închiși ești la nivelul doi. De aici mai ai un pas. Coala asta la care te uiti cu atentie este făcută încet dar totuși extraordinar de repede un ghemotoc. Mai înspăimântător este că vezi cu fiecare colț împăturit că în spatele ei este nimic. Acel nimic mare, negru, care face ca timpul să stea în loc. Nimic nu se mai întâmplă. Vorbești, asculți, dar nu ești tu. Încet îți revii, pentru că trebuie.
Azi am aflat că Drăgoșel trebuie operat. O chestie minoră probabil din punct de vedere medical, dar suficient de mare pentru a opri un univers pentru mine.
