Salut, eu sunt Costin, bine ai venit. Am patru copii. Știu, impresionant. Toți cu aceeași soție. Știu, incredibil. Și este minunat. Da, sunt nebun, dar nu despre asta vorbim acum. Jurnal De Tata este un proiect pe care l-am început prin 2010 când Drăgoșel, primul nostru copil, avea deja aproape doi ani. A urmat Felicia în 2010, apoi Ilinca în 2011. Da, repede. Foarte repede. Probabil unul dintre cele mai bune lucruri care ni s-au întâmplat. Apoi în 2015, a venit Vlăduț. Deci, momentan patru copii. Zic momentan, pentru că eu am mai spus că doar doi vom avea, sau doar trei... Mai scriu din când în când și pe PauzaMea.ro, primul meu blog, început de prin 2009. Ar mai fi online Robotica Pentru Copii si magazinul online de genti dama al sotiei.
Normal că trebuie să separăm puțin lucrurile, adică face băiatul patru ani, trebuie să organizăm o petrecere pentru babalâci (adică noi) și una pentru piticanii, prima acasă, a doua într-un loc mai propice, cum ar fi locul de joacă de la Real, cum îi zicem noi, la biluțe. Ambele evenimente reprezintă ocazii deosebit de frumoase pentru a reîntregi familia și ai vedea pe micuți fericiți jucându-se. Așadar, merge banda.
A intrat în familia noastră în decembrie 2007, chiar înainte de Crăciun, trăiască multinaționalele. Am fost împreună în multe locuri, la unele controale medicale la Sanador, mai important, la nașterea lui Drăgoșel, chiar a fost și cazarea mea din prima noapte, că am ajuns târziu, pe la două dimineața iar mami l-a născut pe Dragoș la 11.25 dimineața (12.03.2008). Am fost cu ea în concedii, la mare la Bulgari, de două ori la Albena și o dată la Riviera, lângă Nisipurile de aur și singura mașină cu o povestire din viitor.
Au fost patru ani frumoși și te vom ține minte totdeauna Focuța 🙂
Vorbim despre asta:
Și ce vezi tu este o simplă oală, sau cratiță, sau cum vrei tu să-i zici, chiar urâțică am putea spune. Ce văd eu este o amintire deosebită.
2008, martie, 13, Maternitate Polizu, București, unde s-a născut Drăgoșel. Tati a stat cu mami într-o rezervă ca să ne bucurăm împreună de primele zile ale primului nostru copilaș, atât de mult dorit și așteptat. Mami trebuia să concureze cu Fulga la producția de lapte pentru bebe, așa că bea ceai, combinația clasică (fenicul, anason și chimen). Aveam la noi un termoplonjon, că pe vremea aia nu era cu tehnologie d-asta avansată, sau condiții ca la următoarele nașteri în maternități particulare.
Am plecat pe Buzești să caut o oală. N-a fost neapărat dragoste la prima vedere, dar ne-am unit imediat destinele și ea a devenit cea mai oală cratiță care va exista vreo dată.
De la o vreme, statutul de maimuțică este certificat și prin apetitul deosebit pentru banane. Fățuca ne ajută și ea, iar cățăratul prin casă devine din ce în ce mai evident. Deci, are tata maimuțică.
Comentarii Recente