V-am zis că pe 12 Martie este ziua lui Dragoş şi a împlinit doi ani (2010). Ăsta bineînţeles că este un motiv serios de petrere, aşa că ne-am pus pe treabă. Îl las pe el să vă povestească cele întâmplate, cu vorbele lui, presupuse de mine şi ajutat de câteva instantanee surprinse pe firul evenimentelor. Aşadar, să-i dăm drumul:
La mulţiiii aniiiiii Draaagooooş-Miiihaaaai. Astăzi face piticul nostru doi ani. Întregi. Ce bătrân sunt. Am realizat dimineaţa asta ca şi vârsta devine relativă, adică nu mai trebuie să zic că am 32 de ani ar trebui să fie cam aşa:
Cineva mă întreabă: – Câţi ani ai?
Eu: Unul de doi ani şi unul de zece săptămâni.
Oricum, înainte de Dragoş, nu am conştientizat trecerea timpului atât de mult. Acum este imposibil să nu realizezi cât creşte şi cum trece timpul. Parcă este bine, că dacă realizez cum trece timpul, pot să mă concentrez mai bine pe lucrurile importante. Azi de exemplu, pe ziua lui.
Vom avea în vizită mai mulţi pitici, vreo zece, şi cu ceva părinţi cu ei, şi noi avem ditamai două camere. Haos cu semnificaţie de veselie-bucurie-fericire.
La mulţi ani piticule şi să-mi alegi un azil frumos la bătrâneţe 🙂
A durat ceva până am dat jos rugina de pe cunoștințele de PHP și MySQL, care pâlpâiau încă timid pe undeva și am finalizat pagina Dă-te mare că ai cu ce, unde, părinții mândri de piticii lor, sunt așteptați să aducă dovezi concludente, mai precis să pună poze cu micuțul, micuța sau micuții lor, după caz.
Hai, bagă, bagă, ce mai stai? Dă-te mare!
Nu știam în ce categorie să pun articolul ăsta, că ar fi după naștere dacă iau varianta că eu și Drăgoșel o așteptăm pe mami să se întoarcă de la petrecere, dar ar fi și înainte de naștere dacă luăm în calcul că aia mică (presupunere) este cu mami la petrecere. Sper că ”aia mică” pentru că ar fi puțin ciudat ca un băiat să meargă și la striptis, și masculin, chiar înainte să se nască, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc, mai ciudat ar fi să fie băiat și să meargă la treburile astea la maturitate. Doamne să mă ferești de faza cu… vine băiatul acasă, tatăl îl întâmpină și băiatul spune: (more…)
Discutam zilele trecute la şedinţa de logistică etapele dinaintea naşterii şi am ajuns să detaliem şi partea de analize făcute de tătici, că mămicile fac oricum o droaie. Aşadar, în cazul nostru, vorbeam de spermogramă şi spermocultură. Îmi aduc aminte cum a fost înainte de Dragoş, cum ar fi, în perioada pre-drăgozoică. După lupte seculare care au durat câteva luni am ajuns să facem nişte analize la un laborator din Ploieşti. (more…)
Actualizare: Dicţionarul l-am mutat pe o pagină separată care este actualizată regulat. Pentru versiunea nouă, intră aici.
Piticii învaţă să vorbească la vârste diferite. Dragoş al nostru are aproape doi ani acum şi încă nu vorbeşte. Cel puţin nu bine, şi nu română. Are el un dialect al lui, cu influenţe klingoniene, în care se exprimă destul de fluent, doar că nu prea îl înţelegem noi la adevărata lui valoare. Probabil şi pentru că aiiiiaa este un cuvânt folosit pentru a desemna jdemii de lucruri. Acestea fiind spuse, să încerc să schiţez un mini-dicţionar Drăgoşez-Român.
Nu că aici ar fi începutul poveştii unui jurnal de tată, pentru că până la veste, în multe cazuri e muncă muuuuultă frate, dar trebuie să încep cu ceva frumos. Perioada până la stadiul de însărcinaţi variază de la cuplu la cuplu şi probabil din foarte multe motive fiziologice, psihologice etc. Eu şi nevastă-mea, de exemplu, am lucrat câteva luni pentru fiecare dintre cei doi pitici, în timp ce alţii, nu dau nume (să nu se supere Cătă V. pe mine 🙂 ) o fac pac-pac din prima. (more…)
Pe de o parte mă gândesc că jurnalul meu de tată este ceea ce deja am trecut pe lista de dorinţe, unde am scris că îmi doresc să scriu o carte. Poate că asta va fi cartea mea, scrisă încet, câte puţin, câte puţin, cum spune mami când bea Dragoş sucul din căniţă. Mi-aş dori să fie totuşi şi puţină interacţiune, pentru că, aşa cum am mai spus, mi-e greu să cred că voi avea eu numai sfaturi demne de urmat de alţi tătici, deci mă aştept de la tine să mă contrazici, completezi sau critici, după cum simţi. (more…)