Vine toamna cu galoşi

A început grădiniţa, aşa că am dat drumul şi la sezonul de poezii. În timpul vacanţei de vără, Drăgoşel a fost relaxat, s-a jucat şi nu l-am pus să înveţe nimic, probabil nu e bine, dar aşa am vrut noi, că e mic şi e vacanţă, ce pana mea. Rezultatele se văd, că face nişte desene cu omuşori de te sperii, iar la partea cu origami, zis ştiinţific, bărcuţe din hârtie, mai pe limba noastră, cică a cam enervat-o pe doamna educatoare, care se chinuia săraca să-i facă şi lui bărcuţa, iar el o desfăcea cu o plăcere drăcuşorească, asta întâmplându-se nu doar o singură dată 🙂

Dar acum trecem la poezii, deci avem opera aici: Vine toamna cu galosi şi bineînţeles subtitrarea, că e mai greu cu teatrul radiofonic în limbi străine:

Vine toamna cu galoşi

 de Mălina Cajal

Şoptesc pe străzi pâraie,

Toamna în manta de ploaie

Bate-n geam cu glasu-i mic,

Pic, pic, pic.

Azi şi-a pus ciorapi mai groşi,

Ba şi-a pus chiar şi galoşi,

Să nu prindă guturai,

Vai, vai, vai.

Fericirea din neon

Cum vă mai ziceam eu şi alte dăţi, cam sunt plecat de acasă, ceea ce face lucrurile alea mici de mentenanţă, nişte operaţiuni complexe în toată regula. Acum vreo săptămână ni s-a stricat lumina din baie, nimic anormal de altfel. Bineînţeles că aveam un neon de rezervă, dar nu prea a ajutat, că tot n-a funcţionat. După câteva zile, am ajuns la cumpărături şi am mai cumpărat unul, corpul de iluminat fiind cu două tuburi de neon. Surpriză, tot n-a funcţionat, deci un lucru mic a deviat în ceva mai complicat. Dacă la contextul ăsta mai adăugăm ingredientele de mai jos, treaba se complică şi mai tare:

  1. corpul de iluminat este montat pe o structură de rigips, făcută la baie de meşterii Manole care ne-au lurat în apartament, cu o rezistenţă foarte firavă din punctul meu de vedere;
  2. fixarea lămpii a fost destul de dificilă, chiar şi pentru un electrician respectabil, cu experienţă relevantă;
  3. singura şansă să pun un nou corp de iluminat era să se potrivească exact găurile de prindere cu cele din perete, şi locul prin care să intre firele alea tari din aluminiu să fie exact unde trebuie…
Asta a fost partea naşpa, partea frumoasă acum începe. Ieri dimineaţă (sâmbătă), am luat-o pe Felicia şi am plecat să căutăm un corp de neon, care să corespundă criteriilor de mai sus. Şi am fost prima dată la Bricostore, de unde mi se părea mie că l-am cumpărat p-ăla vechi, dar n-am găsit. Feli a zis fericită la ieşire atuu, aşa că am mers apoi la Baumax, dar din nou nimic şi ea atuu, deci am mers la Praktiker, tot pauză şi la final am ajuns la Obi van Kenobi sau cum s-o scrie, de unde am luat şi noi ce-am apucat, că înapoi am zis că nu mai merg.
Apoi am venit acasă, unde am avut plăcerea să consatat că găurile de prindere nu se potriveau, firele din perete, bineînţeles foarte scurte, ieşeau fix unde venea un transformator din ăla care alimentează tubul de neon şi am mai văzut şi ce naşparliu era corpul de iluminat. Dar încet, încet, cu o bormaşină, nişte şurubelniţe, un patent şi altele din trusa mea de scule de băieţel am rezolvat treaba şi am fost foarte mulţumit.
O fi el urât şi strâmb montat, dar o să-mi aducă aminte de acum înainte de o sâmbătă dimineaţă minunată, acasă.

Tigrişorul, pisicuţa şi pinguinul

A mai trecut o săptămână frumoasă în familia nostră cu trei pitici. Şi nu, nu facem şapte. Şi da, Mami e Albă ca zăpada, iar eu sunt naratorul 🙂 Dimineaţa la grădi a fost parcă puţin mai bine spre final, în sensul că trilurile Feliciei nu se mai auzeau din stradă când plecam. Pe vineri parcă nici n-a mai plâns aşa cu suspine din alea din călcâie. Cine ştie, poate săptămâna asta o să fie mai bine, oricum, noi continuăm. Ce tare o să fie în septembrie anul viitor, când începe şi Ilinca, atunci să vezi dimineţi interesante, dar mai e ceva până atunci, să ne concentrăm pe prezent. Continue reading “Tigrişorul, pisicuţa şi pinguinul”

Sfârșit de săptămână

Uichend, cum îi zic francezii hihihi, pentru noi, latinii dintre slavi, zilele alea două de care ți-e dor în tot restul săptămânii. Așadar, am început de săptămâna asta facultatea cu doi pitici: Dragoș la grupa Curioșilor, grădiniță grupa mijlocie și Felicia la creșă, grupa 2, adică grupa mijlocie. Am mai scris frustrarea mea de a nu fi în țară în primele zile când pitica mare începe creșa, dar asta este, pământul se învârte, cam la fel. De luni până joi, Feli, Dragoș, Mami și Bunicul au fost în echipă la eveniment și totul a decurs bine, după cum vă povestea Mami aici.

Vineri am fost și eu acasă și am avut ocazia, plăcerea, privilegiul chiar, să merg cu toți școlăreii mei de dimineață. Bineînțeles că a fost și prima zi când Feli a plâns că nu mai vrea la grădi. Mă simțeam cam ciudat, dar m-am lăsat convins că este datorită faptului că i-a plăcut mai mult doar în primele zile și când a văzut că trebuie să meargă chiar zilnic a început să facă nazuri. Sper ca săptămâna viitoare să fie bine din nou, fără plânsete. Planetele s-au aliniat într-o dungă umbrită de niște lucruri, dar cu lumină pe faptul că voi putea să merg cu piticii la grădi în fiecare zi, cel puțin în perioada imediat următoare.

Astăzi (sâmbătă) am fost la prânz la Maia, unde garsoniera mică dar cochetă a fost cucerită aproape instantaneu de mini-cotropitorii Trîmbițași, care și-au etalat care mai de care schițele pentru impresionarea audienței.

Drăgoșel, cel mai de-al casei, s-a dezbrăcat în chiloței, că deh, zice el vreau să mă relaxez:

Felicia pofticioasa a început să sape repede prin bucătărie după ceva bun. Eu tot cred că ea nu se trage din maimuță, se trage din pelican, că bagă orice în gușulița aia simpatică:

Ilincuța s-a desfășurat prin etalarea înclinație sale asupra decorațiunilor interioare, insistând pe tema ninge iar, ninge iar, șervețele peste tot:

După faptă și răsplată, bomboane, x, ca să nu zic y, că la Maia se mai pierd din reguli:

Bucurie pentru toți și la fel cum încape laptele condensat în dozele alea mici, la fel de densă a fost și fericirea în vizită la Maia, cu mini-scafandrul șef patrulând prin toată casa:

Și uite așa, amintirile se-aștern, și noi îmbătrânim fericiți cu folos.