Weekend de mai

A fost ultimul weekend din mai. Am fost ieri, sâmbătă, la Jumbo cu toții copiii. Pentru 1 iunie, fiecare a avut voie să-și aleagă ce a vrut. Binențeles, cu o limită de sumă, altfel am fi avut probleme mari.

Cei patru pitici ai noștri au fost foarte cuminți acolo. Mă cam surprinde treaba asta, de fiecare dată. Ilincuța a fost cea mai indecisă, dar până la urmă s-a hotărât și ea. Lui Vlăduț i-a ales mami o jucărie. E prea mic să-și aleagă singurel.

Am fost și la înot cu cei trei mai mari. Drăgoșel face progrese relevante. Fetele fiind mai mici, avansează mai greu. Sunt așa simpatici.  Când vine Robert, antrenorul, pleacă toți cu el. Sunt ca niște pinguini mici îmbrăcați în hălățele de baie. Seara ne-am jucat prin curte.

Astăzi este duminică și speram să dormim mai mult. Speranța o fi dormit mai mult, noi nu.

Am plecat de acasă cu gândul să mergem să cumpărăm niște ghivece cu flori pentru mami și să vizităm Muzeul Județean.

Mami este într-o formă maximă anul acesta cu florile. Are o colecție foarte frumoasă de orhidee și una de flori în ghivece suspendate. Nu știu cum se numesc, dar sunt foarte frumoase.

IMG_5943

La prânz am fost la McDonald’s. Știm, mâncarea nu este sănătoasă. Dar mergem cam o dată pe lună, nu considerăm că este o problemă prea mare. Cei mici, de fapt cei trei mai mari, s-au bucurat și de locul de joacă.

Pe seară am făcut un grătar. Cam trist acum fără o țuică. Mă tratez. Am înghițit un elicopter. Adică am o bacterie helicobacter, sau cam așa ceva. Cică poate să ducă la ulcer. Și cică ar trebui să mă doară stomacul, să am arsuri, să mă doară capul.

Eu nu mă bucur că am bacteria, dar mă bucur că a fost tare de gașcă și nu m-a durut nimic. Două săptămâni de prohibiție totală. Nu pot să spun că îmi face mare plăcere, de aceea sper să-mi iau adio de la ea prin tratamentul cu antibiotice.

După băițe au mers toți la culcare.

Ultimul weekend din mai 2016, un sfârșit de săptămână frumos, în familie.

Cum trece timpul și ne mărim familia

Am primit un comentariu pe pagina Despre, ocazie cu care am recitit și eu cronica de acolo. Ce-am bălmăjit în articol e una, dar să mor de râs când am citit comentariile.

Îmi zicea Ralucuța – soția mea iubită – cândva prin 2011, să corectez situația familială că aveam deja trei copilași.

Apoi a comentat ceva că poate vom avea patru. Eu i-am răspuns că până vom avea patru, eu voi fi mumie. Nu mă întreba de unde mi-a venit aia cu mumia. E clar că ea știa ceva și eu nu. Din 2015 avem și al patrulea copil.

Deci suntem la patru pitici.

Și acum, să-ți zic de ce m-a bufnit râsul: mă gândeam că mai avem 3 pitici și-o facem pe mami Albă ca zăpada…

 

Apple e nimic: Vlăduț, primul măr

Am trecut deja de prima supă. Am ajuns la primul măr.

Nu este al lui Adam. Nu este al lui Jobs. Este al lui Vlăduț. Pe Adam nu l-am cunoscut, despre Jobs am citit mai multe și-l respect. Cu toate astea, tot primul măr al lui Vlăduț e cel mai tare.

Mi-a crescut iar burta. Asta ca să sune ca și cum îmi scăzuse înainte. N-are legătură cu mărul. De fapt are, că poate ar trebui să trec și eu de la bere, la mere. Treaba este că mi-a crescut burta în așa hal, că Mami mă folosește pe post de scaun de luat masa. Ce să-ți zic, tot e mai bine decât măsută de schimbat scutece. E chiar tare faza când schimbă mami scutecele lui Vlăduț. Toate fetele vin și vor să miroasă. Eu și cu Drăgoșel fugim ca Dracula de mujdei 🙂

De fiecare dată când se întâmplă ceva relevant în viața copiilor noștri, ne bucurăm și ne întristăm în același timp. Este un fel de bucurie tristă, sau o tristețe bucuroasă.

Nu va mai fi niciodată primul măr al lui Vlăduț. Asta e partea goală a paharului. Ca să o vedem pe cea plină: a mâncaaaat Vlăduț priiiimul meeerișooooooor 🙂

O supă mică pentru omenire

O supă mică pentru omenire, dar foarte mare pentru noi. Astăzi Vlăduț a început diversificarea. Are deja jumătate de an. Nu ne vine să credem, dar așa este. A trecut deja jumătate de an de când al patrulea pitic a apărut în familia noastră.

Parcă ieri scriam despre bebe trîmbiță în primă audiție și despre momentul când am venit cu el acasă de la maternitate. Ei bine, n-a fost ieri, ci acum o jumătate de an. Iar astăzi Vlăduț a încercat primele linguri de supă. Rețetă specială, făcută de mami cu îmbelșugatul ingredient secret: dragoste.

Eram pregătit pentru o opoziție mai serioasă, dar se pare că-i place. Sau poate că vedea că-l înregistrez și n-a vrut să dea rău pe sticlă 🙂 Oricum, o nouă zi frumoasă de trecut în jurnalul meu de tată: prima supă pentru Vlăduț:

Trei delfini și o maimuțică, lângă Argeș

Un fapt incredibil s-a întâmplat zilele acestea, am văzut trei delfini și o maimuțică lângă Argeș. Chiar în Pitești. La bazinul olimpic. Altfel spus, i-am dus pe pitici la înot. Probabil cel mai util lucru pe care l-am făcut în zilele astea libere înainte de Paște. Dragoș, Felicia și Ilinca, s-au bucurat de bălăceală. Vlăduț a așteptat cuminte la mami în brațe. De fapt în wrap. Dacă nu știi ce-i aia, stai liniștit(ă), că nici eu n-am știut până să cumpere mami. E o poză mai jos cu chestia asta. Prin chestie, mă refer la wrap, nu la mami 🙂

Planificasem să mergem cu ei la înot de o grămadă de timp. Am primit un număr de telefon al unui instructor de la un coleg. Asta acum vreo jumătate de an. Era iarnă, frig… Așa că am așteptat până ieri, în săptămâna dinaintea Paștelui. A plouat, a fost frig, nu știu de ce-am așteptat atâtea luni…

Piticii au fost încântați.  Dragoș și Ilinca, au fost extra-încântați. Felicia mai puțin. Trebuie să facă mișcare, iar ea este din ramura speciei mai sedentare, cam ca mine. Mi-am luat niște zile libere și i-am dus ieri și astăzi. Asta ca să începem în forță. Vom continua probabil în weekend-uri, că în timpul săptămânii seara este aglomerat. Asta ca să nu zic că nu prea pot eu…

Le-am luat costume de baie, papuci, halate. Mai avem de luat ochelari și căști în seara asta de la Decathlon. Viza medicală am rezolvat-o pe loc. Câtă vreme plătești taxa, treaba e rezolvată. Singurul lucru pe care l-a verificat doctorul a fost mina de la pix, când le-a trecut numele pe cartonașele alea.

Când fac ceva pentru copiii noștri am un sentiment extraordinar de împlinire. M-am simțit chiar mai bine decât după cosit, noul meu hobby. Despre asta am scris în pauza mea.

Am făcut un filmuleț și  niște poze la bazin, să le avem ca amintire în jurnal.

IMG_5810

IMG_5815

20160402_101432