Madam Raţaţui

Cum la noi gătitul nu se va termina decât după ce-or pleca ăştia mici la casele lor iar noi probabil vom mânca doar supe pasate plângându-ne de bucăţile mai mari nefărâmiţate de mixer, în weekendul ăsta, la ceas de seară, cu aşternut întors, dama fără camelii zisă şi Mami Poponilă şi-a suflecat mânecile de şi le-a făcut poale-n brâu. Nici eu nu mai ştiu ce-am vrut să zic, dar mă rog, continuăm. Eu vroiam să facem o pâine de casă, şi planul a mers perfect, doar că n-am primit o pâine de casă, în schimb am primit doi cozonaci mari şi un chec cu lămâie. Da’ ce-s prost să mă plâng? Pâine mai aveam 🙂 La frământat participă toată lumea, cel puţin ca să mânânce din aluatul ăla necopt, chestie pe care eu încă n-o pot pricepe, dar ăia mici stau ca puii de pelican în cuib cu ciocurile mari deschise de zici că le dădea somon fume frate, nu cocă. Continue reading “Madam Raţaţui”

Cucu-Bau 2.0

Încet-încet trecem de la versiunea 1.0 la 2.0 în ceea ce-o priveşte pe Ilincuţa, nu doar că merge pe doi anişori, ci şi pentru că face o grămadă de giumbuşlucuri mai evoluate şi continuă să ne mire cu toate lucrurile pe care le înţelege şi le face. Fiind mezina familiei, iar noi devenind melancolici cu privire la bebeluşii care au crescut (şi să nu te prind că zici ceva de al patrulea în comentarii), primeşte mai multă atenţie cred, în sensul că o privim mai mult, ne bucură mai uşor, mai pur, nu ştiu cum să exprim chestia asta. Oricum, ideea era să mergem pe latura haioasă, nu profundă a privilegiului de a fi părinte, deci să revenim la licuriciul nostru mic şi la noul stil de pitit prin casă, trecut acum la intratul în dulap, după ce scoate tacticos şi fără vreo ordine toate hăinuţele de prin sertarele lui Mami. Remarcăm bineînţeles ordinea de pe rafturile de mai sus, ale lui Tati, evident. Şi nu, n-are legătură cu faptul că le dă Ilincuţa pe jos, este doar o altă formă de descriere a conceptului Yin şi Yang, ordine-dezordine 🙂

Deci:

– Cucuuu, baaaau!

Artistul, critica şi piticania

Cum nervii pe Moş Crăciun ne-au mai trecut, iar plastelina, care a distrus vreo două covoare prin casă şi multe sinapse în căpătânile noastre a mai dispărut treptat plecând să-l caute pe Nemo, Dragoş a primit ocazia să-şi mai etaleze talentele artistice pictând nişte statuete din gips pe care nici măcar nu mai ştiu de unde le aveam, dar cu siguranţă ne va spune Mami. Continue reading “Artistul, critica şi piticania”

Perfect

Avem o grămadă de definiţii pentru ceea ce credem a fi perfect, de exemplu:

PERFÉCT, -Ă, perfecți, -te, adj.s. n. I. Adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. ◊ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent…– Din lat. perfectus, germ. perfekt. Continue reading “Perfect”

T de la Tostin

Câtă bucurie poate aduce o chestie aparent mică, dar totuşi atât de mare pentru părinţi; astăzi Drăgoşel a pronunţat corect pe ”C”. E adevărat că urmează ”R”-ul, dar nici nu prea ne mai interesează ăsta. A mers şi la logoped la grădi,  probabil şi lecţiile alea i-au fost de ajutor, deşi progresul parcă a apărut în vacanţă, după ce s-a terminat grădiniţa. Continue reading “T de la Tostin”