Discutam zilele trecute la şedinţa de logistică etapele dinaintea naşterii şi am ajuns să detaliem şi partea de analize făcute de tătici, că mămicile fac oricum o droaie. Aşadar, în cazul nostru, vorbeam de spermogramă şi spermocultură. Îmi aduc aminte cum a fost înainte de Dragoş, cum ar fi, în perioada pre-drăgozoică. După lupte seculare care au durat câteva luni am ajuns să facem nişte analize la un laborator din Ploieşti. Analizele încă erau legate doar de nevastă-mea, eu eram suport moral p-acolo. La laboratorul ăsta (Panaceea), care de fapt este o clinică medicală, analizele le trimit la Bucureşti,  au un fel de recepţie clienţi care seamănă cu un bar fără scaune din alea înalte. Aşa, deci eram acolo cu soţia pentru un set din ăla de analize cam cât o broşură de Carrefour din perioada sărbătorilor. După ce a bifat domnișoară-duduie de acolo după lista noastră de a folosit vreo două pixuri, întreabă soţia ce analize sunt recomandate şi pentru masculul din ecuaţie. Aia puţin încurcată ne spune de spermogramă, parcă. Şi întrebarea doi, binenţeles,  a fost cum se procedează. Tipa se uita la nevastă-mea şi doar din când în când la mine, suficient de rar ca să mă simt doar suficient de penibil. Vorbeau de sperma mea, da. Şi zice tipa ceva de genul…se vine, se recoltează în recepient, se trimite la analiză şi se primesc rezultatele. Este irelevant cât de tare mă deranjează în general formulările impersonale, dar în cazul ăsta era mai mult decât atât. Adică era vorba de mine, care trebuia să o iau la … masturbare ca să zic aşa. Nu a mai trecut mult timp însă şi a venit vestea, așa că am scăpaaat, uraaa.

Planul nostru era încă de pe atunci de 2.5 copii, adică eu veneam cu 2 şi nevastă-mea cu 3. Minimul dintre variante era doi, aşa că după ce Dragoş a început să cotcodăcească ceva din propriul dialect (dicţionarul aici) am redeschis calificările la bebeliadă. Au trecut câteva luni bune fără rezultatele scontate, aşa că am reînceput analiziada. Din nou la Sanador, set complet de analize. Pentru buget pune în calcul vreo zece milioane. Din nou, participare exclusiv feminină, doar că stimabila doctoră, pe care de altfel o apreciez foarte mult, a scris pe peticelul ăla de foaie şi trei cuvinte care mi-au pecetluit soarta: Recomand spermogramă, spermocultură. Cum zice americanul shiiiit.

Eu eram cel care tot timpul susţineam părerile doctorilor în faţa impresiilor fetelor din parc, care fiecare are altă viziune “medicală”, ceea ce, în situaţia dată m-a cam dezavantajat. Nu prea poţi refuza pentru că sunt doar două analize, în timp ce ea face câteva zeci, nu?  Aşaaaaa, binenţeles au urmat câteva discuţii în cadrul cărora mi-am exprimat delicat reţinerea, cel puţin până la finalizarea analizelor ei, dar nu prea am avut argumente solide. În Ploieşti nu prea sunt laboratoare unde se fac analizele astea, dar binenţeles că Ralucuţa l-a găsit. Mi-a făcut şi programare.

Marele avantaj a fost acela că laba recoltarea putea fi făcută şi acasă. Bineînţeles că mai sunt şi alte câteva condiţii, printre care să fie adusă la laborator în max. jumătate de oră pentru că analiza trebuie făcută pe loc. De aceea se poate face doar cu programare ca să fie ghicitoarea în spermă bioloaga prezentă.

Sunt de acord că bărbații sunt de două tipuri: unii care se masturbează și unii care nu recunosc că o fac. Eu recunosc, dar totuși penibilitatea situației este deosebită. Cel puțin eu am scăpat, pentru că recoltarea, în cazul meu, am făcut-o acasă. Nici nu pot să îmi imaginez cum ar fi să mergi acolo, să-ți dea recipientul și să te trimită într-o cămăruță mică să ți-o… faci. Poate sunt laboratoare mai speciale care oferă servicii complete de recoltarea în asemenea cazuri, dar  chiar și așa, programarea făcută de soție siiiigur nu ar fi fost acolo. Să nu mai vorbim de recipient. Păi frate, doar când îl vezi te trece cu transpirații reci. Poți bea tequila cu el fără probleme. Bine că nu mi-au dat un borcan din ăla de 800 în care punea mama dulceață peste iarnă.

Buun, deci vine dimineața zilei respective, caut un film xxx, rezolv problema, dar frate, în 30min trebuie să fie în laborator, plus că trebuie ținută la cald. Și uite așa am țopăit eu până la mașină și apoi am condus cu borcănelul la subraț, că deh, să nu răcească ăia micii. La cât de mulți sunt, unul dacă a răcit, s-a dus naibii totul hehe. Parcare plină, emoții, dificultate la viraje, că o mână era ca și neutilizabilă, interfon defect, aia-aia, am ajuns în cabinet. Acolo o asistentă drăguță, tânără. Eu, cu un singur scop în viață, să predau ștafeta la timp, mă uit la ea cum scria ceva într-un registru și zic:

– Spermogramă și spermocultură. Ea, ridicând ochii puțin bruscată de intrarea mea agresivă în scenă:

– Bună dimineața. Și a mai zis ceva, dar foarte încet, cu ochii înapoi în registru. Eu cu obiectivul meu unic în minte:

– Spermogramă și spermocultură. Ea, probabil puțin emotivă, sau nu știu ce să zic, ridică din nou ochii și vorbește acum cu mai mulți decibeli că aud și eu întrebarea:

– Numele și prenumele vă rog. Binențeles că m-a bufnit râsul și nu am putut să mă abțin să nu zic din nou spermogramă, spermocultură. A zâmbit și ea în sfârșit și apoi i-am dat toate datele. Mi-a spus că rezultatele vor fi gata separat, parcă spermocultura dura mai mult. Îmi veneau în minte o grămadă de întrebări neadecvate, cum ar fi dacă ea este cea care îmi va număra băieții, dacă trebuie să aduc vreun fular că e cam frig și să nu răcească ăia mici etc., dar m-am abținut.

Am ieșit afară din cabinet, misiune îndeplită. Livrare în 21min. Am sunat-o pe Ralucuța și i-am spus că băieții mei au intrat în examen și că primim rezultatele în câteva zile. N-a durut, dar nici nu pot spune că a fost vreo mare plăcere. Oricum o experiență interesantă. Ceva ce nu poate lipsi din jurnalul meu de tată 🙂

PS1: Laboratorul unde am făcut analizele se numește Belmedica, în Ploiești, Str. Ghe. Grigore Cantacuzino, nr. 154, bl. 3B, ap. 2, telefon 0244-597.125

PS2: Dacă ăia micii recoltați din 2.5ml de spermă ar fi făcut o țară, ar fi fost pe locul 10 în lume, între Rusia și Japonia, că se îngesuiau 136.000.000 în recipient. Sursa wikipedia.

Capitol: Înainte de naştere  Cuvinte cheie: ,
Poţi lăsa un comentariu, sau trackback de pe blogul tău.

Jurnal de tată

8 Comentarii
  1. mama says:

    Baiatul mamei esti tare!!!!!!!! Pe langa ca esti tatic, esti si f bun povestitor (interesant, haios si amuzant). Poate cu timpul iese din povestire un roman. Ce zici????????

  2. Tata says:

    Roman ar fi cam mult, dar aşa ceva mai mic, o cărticică, sigur va ieşi.

  3. cavalerul says:

    bravo vericule, ai “elaborat” mishto

  4. Tata says:

    Cavalere, mulțumesc și te aștept la pagina Dă-te mare că ai cu ce. Tu ai mai multe poze de pus 🙂

  5. constantin says:

    Ai uitat sa ne spui numele filmului care te-a inspirat, sa putem analiza si noi efectul cinematografiei in medicina moderna.

  6. Tata says:

    Nu m-a marcat un film anume deşi nu strica să fie o asistentă cum era Emmanuelle pe vremuri heheheee

  7. Alina&Vali says:

    bun si asa! 🙂

  8. luminita enache says:

    Stimate domn,felicitari ,sunteti un povestitor simpatic.Poate ca povestea dvs a starnit admiratie,dar eu am avut contact direct cu incompetentele de asistente din acel cabinet care,dupa recoltare analize,mi-au ridicat baiatul de pe scaun si a lesinat,aceasta soldandu-se cu fractura de piramida nazala.Timp de 4 ani copilul meu s-a chinuit ingrozitor(implicit noi,ca parinti),nu vreau sa treaca nimeni prin ce am trecut noi.Anul acesta l-am operat la Bucuresti,chin,stress,bani si altele.DE CE? Pentru ca dna M,cea care coordoneaza acel asa zis cabinet,nu a avut bunul simt sa se intereseze ce face baiatul meu.Reclame pompoase gasim pretutindeni,dar OMENIE nu!NU SFATUIESC PE NIMENI SA MEARGA ACOLO,DACA AR EXISTA NOTE CU MINUS,LE-AS DA MINNNNNNNUS 100000.

Lasă un comentariu