N-am mai apucat să scriu aici pentru că a trebuit să-mi notez câte ceva în pauza mea, dar revin acum în forță, cu mai multe poze și mai puține cuvinte, vorba aia, o imagine face cât o mie de cuvinte 🙂

Și uite așa a mai trecut o etapă din viața noastră și a piticilor noștri despre care trebuie să scriu aici, că nu degeaba motto-ul jurnalului este Amintiri din copilărie. Copilăria lor, nu?

 Ne-am gândit de anul trecut că Drăgoșel este mai mare și pătuțul de copilaș, cu toate că era model mai mare (140x70cm), nu ca al fetelor (120x60cm), nu prea i se  mai potrivea și era jerpelit în urma multiplelor activități de zgândărire care au început de acum vreo cinci ani. Oricum, a fost un pătuț bun și rezistent, având în vedere la ce a fost supus.

Dacă tot am zis că-l schimbăm pe al lui, ne-am decis să rezolvăm și camera fetelor, așa că am cumpărat două canapele de dormit cu saltele bune, zic eu (Relaxa), toate de la Elvila, de unde am cumpărat și canapeaua noastră și cea din sufragerie. Nu e mobilă de marcă sau fițe, dar nouă ne place și în timp s-a adeverit a fi rezistentă la intemperiile din casă 🙂

Așadar, cu comanda făcută dinainte de Crăciun, am primit canapelele astăzi și au intrat deja în utilizare cu somnicul de la prânz, care a fost mai dificil de început astăzi, datorită noutății și împotrivirii destul de stoice a celor mici, care cu siguranță ar fi vrut să stea și să se mai joace puțin, eventual țopăind în pat, spre disperarea lui Mami.

Eiiii, acum nu o să mai avem parte de suta centimetri garduri, sau de săritul pârleazului, sau de prima ridicare în piciorușe, dar mergem mai departe, spre noi experiențe în viața de familie cu trei copilași minunați.

Din meandrele concretului părintesc-patern, ca să zic așa:

– Viau sii euuu în escusiee!

– Da, mergem și noi, ți-am mai spus, Mami merge cu Drăgoșel cu colegii de la grădi la București, iar noi plecăm cu Buni la țară.

– Daa, viiau la țaallăăă. Ăăă, nu, viaau în escusiieee, ueee!

– Bine atunci, mergem în excursie. La țară.

– Nuu, nuuu ueeee, nu viaaau în escusiiiee!

– Bine, nu mai mergem în excursie.

– Viau la țalăăă!

– Bine, mergem la țară.

– Uuuulaaaaa!

Țup și a mai trecut o săptămână, parcă nici n-a fost. Mami se pregătește pentru o conferință despre nursing la Timișoara pe 1 Iunie, așa că a fost puțin mai stresată, mai ales că a trebuit să pregătească o prezentare pe care să o predea înainte pentru validare, ce să zic, a făcut-o cu puțin ajutor 🙂 A rezolvat-o și cu CV-ul cerut la cursul de informatică, așa că acum nivelul de stres a scăzut la o normalitate cotidiană. Asta nu înseamnă că orice decibelometru (sau cum s-o numi el), nu s-ar defecta fiind uitat undeva în apropierea apartamentului nostru, date fiind frecvențele înalte de comunicare cu cei trei mici provocatori de decibeli, dar de fapt să nu-i acuz pe nedredept, pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, marile voci de pe scena asta sunt Mami și cu mine.

Cum energie vie nu au doar ăia de la Rompetrol, ci de fapt au folosit un slogan clar aplicabil copiilor, trebuie să menținem consumul de energie la un nivel ridicat, altfel avem probleme cu dormitul, cu mâncatul și alte alea. Deci, citând niște iluștrii foști contemporani,  ceee aveeeem nooooi aiiiici?