Fascinația prezentului

Ce bine este când mergi undeva la mare, la munte, sau oriunde îți place ție. Te relaxează nu? Pe mine mă relaxează, îmi dă o odihnă, sau pace, nu știu cum să-ți zic. Am observat asta în repetate rânduri, dar abia recent am început să înțeleg de fapt de ce. O senzație similară de împlinire și calm am avut-o și când am pus la servici, pe birou, pozele copiilor. Parcă mă simțeam mai liniștit când îi priveam. Nu știu cât a durat, pentru că după ce m-am obișnuit cu pozele acolo probabil nu le-am mai privit atât de intens și efectul nu l-am mai simțit. Sfârșituri de săptămână la țară, acolo unde toate lucrurile merg mai încet, mai pașnic, mai molcom, mai natural. Momente în care simți cum timpul parcă ar vrea să stea pe loc, să-ți dea șansa să poți vorbi cu tine.

Da, bucăți dintr-un puzzle care a început de curând să facă sens, în principal urma unui seminar, că n-aș putea să-i zic curs, în care am încercat și un altfel de privire asupra lumii. Nu, nu-mi schimb religia, doar am avut parte de ceva puțin diferit, în legătură cu inteligența emoțională, energii și introspecție.

Ce au toate chestiile de la început în comun?  De ce și cum se poate să aducă atâta relaxare astfel de lucruri? Simplu! Prea simplu și intuitiv ca să-ți poți da seama: prezentul. Prezentul ăla de acum și aici. Momentul acela perpetuu pe care nu-l mai trăim de multă vreme. La munte, la mare, te uiți în jur, admiri copacii, piscurile, valurile, țâțele, orice, oricum, dar în acel moment trăiești prezentul. Nu ieri, nu mâine, nu ce a fost, nu ce va fi, ci doar ceea ce este. Atât de simplu, atât de la-ndemână și totuși atât de departe. Să nu te gândești la ce ai de făcut, sau la ce ți-a rămas de făcut, să te regăsești, să te întinzi de-a dreptul în prezent. Fascinant. Îți spun cu toată încrederea, este ceva ce-ți poate schimba viața.

Încearcă să simți prezentul și nu vei regreta. Am început și eu timid și sunt aproape șocat de câtă liniște am fugit până acum.

Și ca să fie clar, când am scris articolul n-am fumat iarbă și n-am băut nimic 🙂

Sursa foto.

Comments

6 responses to “Fascinația prezentului”

  1. waven Avatar

    Nu știu ce ați făcut la seminarul ăla dar se pare că v-au zguduit bine. Se vede și din acel inestetic „să facă sens” 🙂
    PS: penultimul paragraf … priceless!

  2. Tata Avatar

    Da,ai dreptate, cam hidoasă exprimarea aia, dar n-o mai schimb. Chiar face parte din subiectul unui viitor articol. În rest, numai de bine 🙂

  3. Adinuta Avatar
    Adinuta

    Frumos, să ne mai împărtăşeşti astfel de momente şi stări. Ceva cărţi, lecturi, filmuleţe recomandate la curs ne poţi spune? Eu am mai citit câte ceva pe inteligenţa emoţională, cred că ai şi tu acasă o carte primită de Sf. Constantin de la noi anul trecut cu EI in Leadership.

  4. Tata Avatar

    Acum sunt la Virusul Minții, o privire interesantă asupra gândurilor.
    http://www.librarie.net/carti/155324/Virusul-mintii-Richard-Brodie
    Și într-adevăr, cartea pe care am primit-o despre inteligența emoțională a fost o ușă deschisă spre mai multe lucruri 🙂

  5. […] scris în jurnalul meu de tată despre începutul unei noi etape din viața mea, după un seminar altfel, cu un facilitator, nu […]

  6. […] Adinuta: Frumos, să ne mai împărtăşeşt… […]

Leave a Reply