Căsuța cu pitici

Iar a trecut ceva vreme fără să scriu, dar viața a mers înainte. O parte din problemele cu sarcina le-am depășit, acum însă Ralucuța trebuie să stea cât mai mult în pat, pentru că riscul de naștere prematură este destul de mare, ca să nu zic foarte mare. Luni încheiem săptămâna 35 de sarcină și ne dorim să mai rezistăm încă una, să ajungem la 36, la fel cum a fost și la Felicia. Ar fi bine.

În perioada asta, în timpul zilei vine mama Vali, sau mama Eva să stea cu Felicia câtă vreme Drăgoșel este la grădi, iar seara vine tati. Noaptea de obicei petrecem din oră în oră, că au fost pe rând toți răciți, iar dimineața ne trezim cu veselie.

Ideea articolului era oricum alta, aceea că ne-am luat o nouă căsuță, mai mare, pentru pitici mici și mulți. Este un apartament cu patru camere, aflat tot în apropierea părinților Ralucuței, la foarte mică distanță de locul unde stăm acum.

Nu e mare, nici mic, are 82mp utili și vreo 95 construiți, dar este suficient spațiu pentru multă, multă fericire. Fetele vor avea camera lor, Dragoș pe a lui și noi pe-a noastră. Vom începe lucrările cam într-o săptămână și sperăm să terminăm până la sfârșitul lui decembrie.

Ne va fi foarte greu să plecăm de aici, dar totuși, este prea puțin spațiu. Îmi aduc aminte și acum când ne-am mutat și mă uitam pe geamul de la bucătărie admirând munții și asfințitul oglindit în apa lină a lacului de lângă casă  aleea dintre blocuri și gândindu-mă că nu mă voi obișnui niciodată, după atâta vreme într-un alt apartament. Până la urmă s-a adeverit, acasaă este acolo unde sunteți tu și cei dragi ție. Timpul a trecut, pe 6 noiembrie (2011) facem 6 ani de când am semnat actele la bancă pentru apartamentul ăsta. De acum trebuie să mă obișnuiesc cu data de 30 septembrie, când am semnat actele pentru următoarea nostră căsuță de vis. O să fie o perioadă cu mai puține vise și mai multe coșmaruri, cu meșteri și bani cheltuiți peste buget, dar va trece și asta. Important este să fim cu toții sănătoși, că le rezolvăm pe toate.

Mami nu crede, dar planul meu este ca în șapte ani să stăm la casă. Așa facem.