Ziceam că la botezul Ilincăi nu m-am simțit extraordinar de bine fizic, asta pentru că eram pe injecții. Trecuse ceva vreme de când semnele bolii își făcuseră apariția (dureri în gât, ochi umflat, temperatură, tuse etc.) dar lucrurile au evoluat destul de brusc după ce m-am întors acasă săptămâna trecută din Macedonia. Vineri spre sâmbătă noaptea mi-a fost cam rău, n-aș putea să definesc foarte clar starea, dar nu prea mai vreau să o mai am. Mi-am dat seama că am temperatură mare, prea mare pentru că mi-era greu să respir aerul încălzit de corp, așa că am ieșit pe balcon, cu geamul deschis, în miez de noapte. Spre dimineață mi-am revenit destul de bine, temperatura îmi scăzuse destul de mult, cel puțin nu mai simțiam diferența aia mare între palme și corp, așa că mi-am făcut curaj să-mi pun un termometru. Surpriză, acum când mă simțeam aproape ok, aveam 38.7 grade, deci probabil noaptea m-am dus departe spre 40.

M-am hotărât să fac ceva pe tema asta, așa că mi-am luat cardul Medlife și am sunat, mi-au dat nr din Ploiesti de la Almedica și am vorbit acolo cu o domnișoară drăguță. Era 12.30 (prânz) și mi-a spus că au program până la 13.00, ceea ce era realizabil dpdv ajuns acolo, dar exista o mică problemă: sâmbătă nu au doctor. Tare, nu? Și eu ce să fac, să merg să mă consulte centralista, sau cum?

Mă rog, m-am concentrat pe problema mea, m-am suit în mașină și am plecat la Mediurg, unde am dat peste un doctor folk, cu părul lung, dar nu asta este important nu? Mai important este că m-a ascultat la plămâni, s-a uitat în gâtul meu uscat și m-a întrebat ce antibiotice am mai luat. Eu nu prea folosesc, merg pe naturiste (țuică, pălincă și mai rafinatele verișoare din vest). Datorită faptului că nu mă simțeam nașpa doar așa fără motiv, mi-a prescris un cocktail intramuscular drăguț din două antibiotice.

Așa a apărut și singura parte bună a bolii, pentru că, dragilor, în premieră absolută, pe fundul meu pus la bătaie în mod deliberat și cu deosebită încredere, Ralucuța și-a început stagiul de pregătire în vederea intrării în domeniul medical, că oricum, din septembrie anul ăsta (2012), vrea să se înscrie la școala de asistente medicale. Partea nașpa a fost durerea care la Gentamicină este insesizabilă, dar la Cfort face furori. Acum că a trecut totul, este o amintire frunoasă, este încă un lucru peste care am trecut împreună. Deci am asistenta mea personală 🙂

Mulțumesc Mami că m-ai făcut bine.

Share: