Mai bine ziceam artă dusă cu sorcova. Treaba este că Drăgoșel a produs ceva bani cu sorcova anul ăsta, mai mult cu intonația decât cu cuvintele. Cu banii respectivi am zis să ne cumpărăm un apartament mai mare, dar cum nu vrem să ne mutăm acum, Felicia fiind încă prea mică să-și aleagă culoarea pianului pe care o să îl punem în baie, ne-am gândit să îi luăm o jucărie. Asta am și făcut, este o tăbliță de desenat. A mai avut el și înainte, dar asta este mai mare și speram noi să fie mai bună. Nu prea e cazul, că se duce desenul dacă ții tăblița în plan orizontal, dar oricum, Drăgoșelul a fost bucuros să primească încă o jucărie în plus la maldărul din sufragerie.

Până aici toate bune, doar că el nu prea apucă să se joace cu ea, deoarece mami, o artistă nedescoperită încă pe plan global, își etalează grațios mișcările precise care dau naștere unor adevărate capodopere. Am încercat și eu câte ceva, dar după lupul mare și rău care semăna mai mult cu o geamandură spartă și scufundată, am renunțat. Mami chiar exersează și literele, deci nu numai că face artă, dar se și specializează în ortografie. Mă rog, recunosc, ea poate scrie și cu mâna stângă, și chiar îi iese mai bine decât scriu eu cu dreapta.

Revenind, arta dusă cu sorcova s-a concretizat într-o operă efemeră pe care am arestat-o în eternitate cu aparatul foto. Nu vă spun cine a fost modelul, și nici nu mă pot uita insistent către el, că n-am nici o oglindă în apropiere.

Articolul ăsta este într-un fel meritul Alinei, care m-a motivat să scriu mai des, scriind despre jurnalul meu câteva cuvinte care mi-au făcut o surpriză foarte plăcută. Mulțumesc Alina!

PS: și mulțumesc mami pentru transpunerea în artă rubensiană a fizicului meu impunător de dansator de salsa.

Share: