Ziceam că la botezul Ilincăi nu m-am simțit extraordinar de bine fizic, asta pentru că eram pe injecții. Trecuse ceva vreme de când semnele bolii își făcuseră apariția (dureri în gât, ochi umflat, temperatură, tuse etc.) dar lucrurile au evoluat destul de brusc după ce m-am întors acasă săptămâna trecută din Macedonia. Vineri spre sâmbătă noaptea mi-a fost cam rău, n-aș putea să definesc foarte clar starea, dar nu prea mai vreau să o mai am. Mi-am dat seama că am temperatură mare, prea mare pentru că mi-era greu să respir aerul încălzit de corp, așa că am ieșit pe balcon, cu geamul deschis, în miez de noapte. Spre dimineață mi-am revenit destul de bine, temperatura îmi scăzuse destul de mult, cel puțin nu mai simțiam diferența aia mare între palme și corp, așa că mi-am făcut curaj să-mi pun un termometru. Surpriză, acum când mă simțeam aproape ok, aveam 38.7 grade, deci probabil noaptea m-am dus departe spre 40.