Arhiva deschisă la » April, 2010 «

Şi vine ziua, când, după câteva runde de discuţii cu mămica, vine momentul în care trebuie să mergi la analize pentru pitic. Slavă Domnului că al nostru nu are nimic, în afară de mâncărici în … ştii tu unde, că nu poate să stea pe loc. Motivul pentru care ne-am decis să mergem este faptul că am aflat nişte veşti foarte triste desre un copil din parc care  are leucemie. Am scris frazele anterioare acum ceva zile, dar am luat o pauză, vorba proverbului: să nu zici hop până n-ai sărit pârleazul. continuare…

Capitol: După naştere  Cuvinte cheie:  
Lasă un comentariu

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Capitol: Ale mele  Cuvinte cheie: ,  
Enter your password to view comments.

Conform tradiției, mami și tati ciocnesc primele ouă de Paște. În tinerețile noastre mergeam și noi la Înviere, acum, regulile le face altcineva, care vrea să se culce mai devreme. De fapt, nici nu cred că vrea, dar trebuie să se culce mai devreme. Mami a înroşit ouă în Joia Mare şi a făcut o pască bună (d-aia fără blat, doar cu brânză şi smântână). Nici nu le terminase  bine că a dat iama mini-hoţomaul în ele, dovada mai jos. continuare…

Capitol: După naştere  Cuvinte cheie: , ,  
Lasă un comentariu
01
Apr

Etapa cred eu, sper eu. Nu, de fapt nu sper, pentru că nu este ceva de rău, este ceva de bine. Vorbesc de tutu și uauaiu. Pe ultimul l-a descoperit Dragoș la maia, că pe acolo trece tramvaiul prin fața blocului. Au urmat și încă mai trăim și acum momente de bucurie maximă când îl vedem. Din păcate, l-a asociat și cu orice vehicul mare (troleu, autobuz etc.)

Într-o seară ne-am gândit să mergem și la gară ca să vadă și trenurile. Fascinație totală. Ceva mai mare decât uauaiu și care se și oprește să ne uităm la el. Facem cu mâna cam cinci minute pa-paa, și când vine și când pleacă.

Au nevoie de atât de puțin pentru a fi fericiți, și totuși, cum se poate că totuși nu tot timpul le dăm ce vor? Un paradox. Nici măcar nu pot să spun lipsa timpului pentru că ar fi o prostie extremă. Pentru așa ceva oricând trebuie să existe timp. Cum adică să nu am timp să-mi fac copilul fericit? Păi dacă pentru asta nu am timp, atunci pentru ce?

Și uite așa mergem noi de ceva vreme regulat să vedem trenurile. Ieri a fost chiar mai interesant. Ghici ce am văzut noi la Gara de Vest din Ploiești? Ăăăă? Ăăăăă? Hai să te văd. Presupune tot ce vrei, că nu ai nici o șansă. Nici una. Am văzut cămile. La gară. Cămile adevărate. Vezi? Dublu motiv de fericire. Cât de simple sunt unele chestii pe care le poți foarte ușor trece cu vederea. Așa, totuși să-ți explic: a venit circul și tocmai ce-și montau corturile acolo. Între timp, pe iarba (ca să nu zic pajiștea) de lângă locul unde amplasau cortul, pășteau arogante două cămile, (pentru ele)  sper că formau o pereche, că erau cam urâte și cred că nu le-o trage nici dracu’ hihîhî. Mai erau doi cai și o vacă mai de import așa, cu coarne mai lungi, probabil o specie de ceva bizon mai suplu.

Atât de simplu a fost ca să avem o seară extra-fericită. Asta trebuie să țin minte: multe lucruri simple aduc bucurie copiilor, doar noi, ca adulți, ne complicăm. De ce să crezi că nu poți vedea cămile la gară?

Capitol: După naştere  Cuvinte cheie: , , ,  
2 Comentarii