Ehee, lucrurile încep cu mult dinainte, așa că o să încerc să pun ce îmi aduc aminte din prima experiență.

Încă de la început am vrut să am aici, în colțul meu de rețea și o părticică unde să pot scrie despre alți tătici pe care-i cunosc. Nu știam mai nimic, adică practic chiar nimic, despre ce presupune un interviu, așa că, din curiozitate și mai mult din respect  pentru cei intervievați, m-am documentat puțin asupra subiectului, ca să nu fiu total varză. Să fiu măcar salată de varză 🙂 Așaaa, și uite că am început seria inteviurilor cu tătici. De ce Adi?

Pe bună dreptate, zilele astea, Ralucuţa mi-a atras atenţia că nu mai sunt aşa de fascinat ca la prima sarcină. Într-un fel este normal, acum cam ştiu ce se întâmplă. Sau, de fapt spun o prostie, dar cel puţin am mai trecut prin asta şi nu mai este ceva nou. Asta în legătură cu fascinatul. Despre asta nu îmi fac probleme. Treaba reală vine la partea cu conştientizarea.

I-a dat-o taia cadou anul trecut. Atunci era prea mic ca să o folosească. Între timp a călărit-o în diverse moduri prin casă. I-a făcut și puțin tuning scoțându-i farul din față și niște fire. Sirena merge încă, din fericire, sau mai precis din păcate în spații închise, cum ar fi pe hol la noi în casă. Deci, astăzi am ieșit cu mami și cu el în parc să ne plimbăm, adică el, cu motocicleta. În sfârșit a folosit-o la parametrii, adică să nu mai dea din picioare ca Fred și Barney, a folosit pedala de accelerație. Iete-l pe motociclist:

Atâta are bebe, 11 săptămâni și o zi. Suntem la ecografie, mai precis verificarea tehnica, asa imi place mie sa ii spun. Am avut programare la 13:45 la ecograf si la 14:00 la ginecologie. La ecografie a mers conform planului, la consult, doar conform asteptarilor, adica a venit Dna Doctor cu 50 de min. intarziere. Oricum, e bine, am o zi libera, special pentru asta. Ah, o precizare: lipsesc diacriticele pentru ca scriu pe telefon. Sa traiasca ITul ca mi-a dat telefon cu tastatura slide completa, altfel faceam fundite la degete.